Steve Jobs:
„Atunci când creșteți, vi se impune percepția că lumea trebuie acceptată așa cum este ea, să trăiți liniștiți propria viață și să nu încercați să o mișcați fundamental. Dar, aceasta e o abordare limitată. Viața va fi mult mai bogată atunci când veți înțelege un simplu fapt: totul în jurul vostru a fost creat de oameni care nu sunt mai înțelepți decât voi. Scăpați de idea greșită despre predeterminarea vieții. După ce veți înțelege că puteți să scrieți singuri scenariul ei, lumea nu va mai fi niciodată la fel.”
Ne-am născut cu capacitatea și potențialul de a deveni orice ne dorim. Totodată ne-am născut într-o lume în care regulile nu au fost făcute de noi, ci de cei care au trăit înaintea noastră. Alții au hotarat pentru noi: ce limbă vorbim, ce e bine, ce e rau, ce ar trebui să facem și ce nu ar trebui să facem. Așa practic a început procesul de domesticire, prin care toate credintele limitative ale generației precedente au fost transferate asupra noastra încă de pe vremea cand eram copii. Iar noi am acceptat toată aceasta dogmă socială de parcă ar fi fost un adevăr și ne-am conformat unor principii limitative absurde.
Alții au stabilit pentru tine cine ești. Înțelegi ce înseamnă asta cu adevărat?
Ai primit un nume, o identitate, o religie și reguli după care să interacționezi pre-programate în tine de la o vârstă foarte fragedă. Pe atunci nu erai capabil sa evaluezi sursa de la care primeai informații și nici corectitudinea informațiilor care îți erau furnizate. În acea vreme „mâncai tot din farfurie”, luai totul de bun, ba chiar mai mult, cel mai probabil, ai fost condiționat de cei din jurul tău să asculți de ei, să eviți să fii certat și chiar să vrei să fii lăudat.
Conștientizează ce înseamnă asta: ai instalat astăzi în calculator un program al cărui autor îți este necunoscut și a cărui funcționalitate nu o cunoști?
Oricum, cel mai probabil, a fost instalat în tine un sistem bazat pe frică, ce te împiedică să reevaluezi unele credințe limitative. Pur si simplu nu îți poți da voie să reevaluezi unele credințe din cauza emoțiilor care apar în tine și care te copleșesc când încerci să te gândești la acele lucruri. Acele emoții apar ca răspuns la interogarea ce are loc în mintea ta cu privire la acel subiect. Altfel zis, îți amintești cum te-ai simțit ultima data când ai făcut sau discutat cu cineva cu privire la acel subiect.
Uite aici un exemplu propriu:
Mult timp m-am simțit inconfortabil să cânt în prezența altor oameni. Îmi plăcea sa fac asta cand eram singur, însă niciodată când erau alte persoane în jurul meu. Când am conștientizat acest lucru, am început să cercetez în interiorul meu de ce se întâmplă acest lucru. Imediat ce am rezolvat problema, în interiorul meu m-am simțit confortabil să cânt. Era un blocaj din școala primară cand o parte din colegii mei au râs de mine la ora de muzica. Atunci am concluzionat definitiv că nu știu să cânt și că nu voi mai face asta niciodată. Odată reevaluată această amintire, „m-am vindecat” și am putut să depășesc acest blocaj.
Exemplul nr. 2
Un alt exemplu se referă la persoane care nu reușesc nici până la 50 de ani „autoritatea părintească” și să ia decizii singuri. Mulți dintre noi am trecut prin etapa în care încercăm sa le transmitem părinților: sunt adult, de azi înainte voi lua decizii fără să mă consult cu voi. În această situație răspunsurile lor variază între „nu mai primești niciun ban de la noi”, „nu îți pasă de noi, ne abandonezi” sau un caz mai rar întâlnit „sigur dragule, vom fi aici în caz că ai nevoie de noi” .
Personal, consider că părinții ar trebui să aibă un mindset prin care urmăresc să te sprijine necondiționat în tot ceea ce faci, iar când momentul oportun se ivește, să îți ofere libertatea „să-ți iei zborul” oriunde te duce inima. Merită menționat aici că mindsetul acesta nu este foarte des întâlnit în familiile sărace, unde realitatea este privită dintr-o perspectivă a fricii. În aceste familii este populară expresia „ai să-mi dai o cană de apa la bătrânețe?“ deoarece părinții se așteaptă ca viața să fie grea și ei să rămână singuri și neajutorați . Acest lucru semnalează clar intenția lor și perspectiva din care gândesc. Unele dintre aceste persoane își pun binele și interesul lor mai presus decât al copiilor. În percepția mea, acest lucru este greșit deoarece copii ar trebui sa faci ca mai apoi, ,,să le oferi” și nu ,,ca să primești”. Părinții tăi ar fi trebuit „să primească” de la părinții lor, iar tu ai ar trebui ,,să oferi” copiilor tăi. Aceasta este legea universală a naturii.
În mod cert, ar trebui să existe și o reciprocitate între oferit și primit, dar aici vorbim mai degrabă, într-un mod abstract, despre „interesul” celui care ar trebui prioritizat și celălalt, care ar trebui sa facă un sacrificiu. De asemnea, sunt conștient că foarte puțini părinți au primit de la părinți, însă un proces defect nu ar trebui să rămână defect pentru totdeauna. Este momentul să conștientizăm care este ordinea firească a lucrurilor și să ne adaptăm.
Totodată, poate ar fi interesant să afli de ce te-au făcut părinții tăi pe tine? Sper ca ești un caz norocos în care răspunsul nu va fi „să mai am o mână în plus de ajutor” sau ,,să nu mai fiu singur”.
La polul opus, avem părinți evoluați precum Angelina Jolie, care spunea:
„Vreau să lucrez; apoi, pe măsură ce copiii mei îmbătrânesc, vreau să am aventuri. Vreau să vizitez toate țările: să învăț și să trăiesc în mediul tuturor culturilor lor. ”
Concluzie:
Orice mediu sau persoană care ne constrânge în orice fel și nu ne lasă să devenim ceea ce simțim că dorim să fim este „toxic/toxică” pentru tine.
Acest articol este un extras din Supernatural – program de dezvoltare a intuitiei. Daca iti doresti sa aflii mai multe despre modul in care societatea te tina prizonier te invit sa explorezi cursul. El vine cu o garantie de 100% banii inapoi in primele 14 zile in cazul in care nu esti multumit de ce ai primit.
Abonează-te și dă like paginii de Facebook Andrei Ursachi . Pentru a fi pus la curent cu ultimele informații ce-ți vor putea fi de folos în viață și în afaceri te aștept aici pe blog.
